Born human, aim deity.
Iris Alekseeva
Odisea nemărginitului
Dimineţile noastre îngrămădite în plase de voiaj, oare unde au dispărut?
S-au pierdut pe mare, încercând zadarnic să ajungă la corvezi pe care nu le-au vrut?
Cu razele lor difuze să atingă universul odiseic şi necruţător,
Amarnic amalgam de vise pur întâmplător.
O Doamne unde oare sunt ceşcuţele de ceai?
Cu apa lor cea serbădă pe care-atât de greu o înghiţeai?
Modele demne de urmat pentru mici cioburi necunoascătoare,
Lăsate să putrezească-ncet şi trist în cea mai sublimă uitare.
Şi oare unde este-acum iubirea noastr`abominabilă?
E şi ea îngropată sub mormanele de jar încins, aprins de laici şi niciodată stins?
De ce acum ce a ramas e doar durere inimaginabilă,
Curmând destinele scrise arhaic în ramurile cărţilor frumos cuprins.
"Timpul îşi pune întotdeauna amprenta."
Androizi de zahăr
Am fost ridicaţi pe pături de fum luminos,
Crescuţi şi creaţi într-un glob de sticlă gros,
Analizaţi până la ultima celulă,
Hrăniţi cu apă contaminată, prin canulă.
Androizi cu suflet ÅŸi ochii de cristal,
Cu păr din plastic şi înveliş de metal.
Trăim proiectaţi pentru moarte şi chin,
Conduşi de umanitate într-un joc meschin.
O rasă superioară subjugată de natură,
Inimile noastre se îneacă încet în ură.
Noi nu simţim frigul iernii cele fără de conştiinţă,
Omorând cu sânge rece până la ultima fiinţă.
Inspirăm sacadat oxigen murdărit,
Dioxid de carbon ieÅŸind dintr-un chibrit.
Viitorul lui Ceret
Când voi creÅŸte, când voi fi un mic om matur
Voi defila gol prin casă, fericit şi mahmur.
Voi mânca la miez de noapte, acompaniat de pisici
Åži voi călători din ghetou în ghetou, alături de cerÅŸetori alcoolici.
Marea mă va chema în fiecare an,
Ascultând melodii cântate de nebuni pe divan.
Încă ÅŸtiu cum va arăta focul înfiripat la repezeală,
Încălzind aerul îmbibat în umezeală.
Şi mai ştiu cum va arăta perechea mea,
În boxeri ÅŸi creioane colorate la curea.
Cu părul bold ÅŸi creÅ£, fredonând Ricky Dandel,
MiÅŸcându-ÅŸi lasciv coapsele de model.
Dar pentru moment râmăn mic ÅŸi în camera mea,
Privesc lumea de dincolo de perdea,
Cu circumspecţia unui tenor alienat,
Eu nu mă simt niciodată liber, ci eliberat.
Viitorul imi aduce clipe minunate,
În imaginaÅ£ia mea de momente sărate.
Lanul de secară
Flip şi flap, prin lanul de secară,
Pene de corb şi ceara-n miez de seară.
Copilele lunii furioase aleargă,
Meleaguri de zahăr în curând vrând să şteargă.
Cu ochii de stele şi braţe de foc,
Fantomele pădurilor mută din loc.
De vreme se plâng cu glas de triadă,
Rotind fusul sorţii în joc de şaradă.
Şi joacă mâhnite de Dumnezeul cel aspru,
Purtând mândru tare coroană de astru.
-Uite maci, zâmbet crescut de flori.
Roşii şi trişti şi prinşi în lanţuri de fiori.
-Ba verzi şi patalogici şi alienaţi
Precum sfinţii cei încorsetaţi, canonizaţi.
Flip şi flap, prin lanul de secară,
Pene de corb şi ceara-n miez de seară.
Vară
Nu mă ajută vara,
A greierilor năframă,
Pictată d-apoi
Şi pusă în ramă.
Nu mă ajută vara,
Picuri de rouă uscată
Căzuţi precum îngeri nostalgici,
Coroană a lor, veche, uzata.
Nu mă ajută vara,
Chipul urât al naturii.
Brăzdat de uzine
Åži palma culturii.
O vară tocmita,
Dată pe mâna deşertăciunii
Pierdută în timp,
În spaţiul lumii.
De după perdelele de fum
De după perdelele de fum.
Se-ascunde monstrul umbrei tale.
Ca acel melancolic cântec ascultat odată de demult.
Suspină fantasmagoric ca numai eu s-ascult
"Eu nu sunt groaznic, doar ocult"
"Sunt amalgamul gândurilor laice din tumult"
"Sunt visul nopţii paşnice de mult"
"Uitat."
"La căpătâiul tău mereu eu am vegheat."
"Şi ţi-am cântat"
"Şi ţi-am furat coşmarul de negru îmbătat"
"În seară."
Dispare-n molecule insipide, inspirând răbdare,
Făcând cu mâna trecătorilor cei rătăciţi sub soare,
Tăcut.
De după perdele de fum
Se-ascunde monstrul umbrei tale.
